Cărți pe care nu am reușit să le termin

Una dintre cele mai mari provocări cu care mă confrunt ca cititor este să duc la capăt lecturi care nu ma atrag. De-a lungul timpului am întâlnit cărți care au devenit povară, dându-mi impresia de „sufocare” și, în pofida ambiției și a tuturor încercărilor mele de a continua, am ajuns în stadiul în care nu am mai suportat și le-am lăsat uitate pe rafturi, așteptând să am răbdarea necesară pentru a le redeschide.

Iată câteva dintre cărțile care m-au „torturat” și pe care nu am reușit (încă!) să le termin:

1.„Vechiul oraș imperial”-Yasunari Kawabata : Am cumpărat cartea din Humanitas acum câțiva ani, încurajată de faptul că autorul ei a primit Premiul Nobel în 1968. Din nefericire, deși am reînceput lectura de zeci de ori (fără exagerare!), nu am reușit să o duc la capăt…nu am putut trece de primele 30 de pagini. Prin urmare, nu sunt în măsură să relatez în detaliu firul narațiunii. Pe scurt, pentru a vă forma o idee, cartea vorbește despre destinul unor gemene despărțite la naștere, dar care se regăsesc din întâmplare. Stilul (prea „încărcat” pentru mine) a îngreunat lectura. Cu toate că iubesc descrierile bine realizate, această carte mi s-a părut că insistă prea mult asupra lor, cel puțin în primele pagini și estompează întrucâtva acțiunea. Nu am rămas cu nimic din ceea ce am citit, în afară de imaginea florilor de cireș și impresia de atmosfera „încețoșată”, în sensul în care personajele apăreau haotic, încât ajunsesem să le încurc și să nu mai înțeleg nimic din dialogul dintre ele.

2.„Fetița celei de a șasea luni”-Moony Witcher : În copilărie obișnuiam să citesc tot ce apucam și niciodată nu lăsam cărțile neterminate, pentru că îmi „jurasem” să mă lupt cu ele (și cu mine) până aveam să duc la bun sfârșit lectura. „Fetița celei de a șasea luni” mi-a dat planurile peste cap, fiind prima carte pe care nu am putut să o termin și care, din nefericire, nu mai corespunde vârstei și nici intereselor mele actuale în materie de literatură. Asemănător cărților din seria Harry Potter (de care, trebuie să mărturisesc, am avut oroare întotdeauna, nefiind o fană a genului fantasy), volumul (primul dintr-o serie de 6)  prezintă povestea Ninei, o fetiță de 10 ani, care studiază alchimia și are puteri magice. După moartea bunicului său, fata primește o scrisoare lăsată de acesta, în care află despre misiunea pe care o are, aceea de a lupta împotriva unor forțe malefice care amenință lumea. Scopul ei este salvarea planetei de lumină Xorax, Cea de a Șasea Lună,  origine a vieții în Univers.  Îmi amintesc că am fost încântată de carte pentru că avea niște ilustrații interesante, un semn de carte pe care se găseau caracterele unui alfabet deosebit, folosit de Nina, dar am sfârșit prin a fi dezamăgita. Ajunsesem deja la vârsta în care căutam profunzime în lectura, iar acest roman nu îmi oferea decât aventuri și povești fantastice de care fugisem atâta vreme. Pentru iubitorii de fantastic și, mai ales, pentru fanii Harry Potter, cartea poate fi o lectură plăcută.

3.„Nu sperați că veți scăpa de cărți”-Jean Claude Carriere, Umberto Eco : Am primit cartea în pachetul cu premii de la Olimpiada Națională de Limbă și Literatură Română și am fost foarte încântată, pentru că îmi place mult stilul lui Umberto Eco. De asemenea, mi s-au părut interesante subiectul cărții și forma în care este dispusă (un dialog întins pe 249 de pagini). Nu îmi explic de ce nu am reușit să termin această carte, în condițiile în care inițial nu am putut sa o las din mână. Am citit un sfert din ea, apoi, brusc, nu am mai putut să continui. E adevărat că ai nevoie de concentrare și de răbdare pentru a trece informația și părerile celor doi prin propriul filtru, dar cred ca tocmai acest lucru m-a îndepărtat de volum: ajunsesem să mă gândesc atât de mult la ceea ce afirmă autorii și să îmi creez propriile idei, încât nu mai eram atentă la carte și pierdeam șirul. Cu siguranță voi relua lectura cât de curând!

4.„Despre omul frumos”-Dan Puric: Îl iubesc pe Dan Puric pentru simplitatea sa, pentru înțelepciunea cu care tratează anumite aspecte, dar mai ales pentru patriotismul pe care îl exprimă cu fiecare ocazie. În urmă cu câteva luni am asistat la o conferință a dânsului și, deși îl mai citisem, am hotărât să nu ratez ocazia de a mi se acorda un autograf și am cumpărat încă o carte: „Omul frumos”.  Eram obișnuită cu stilul său, dar am simțit, totuși, un altfel de Dan Puric de această dată. Poate pentru că am realizat că, dincolo de carte, conferințele sale sunt, cred eu, cu totul și cu totul deosebite și am simțit în permanență nevoia de a-l auzi, nu de a-l citi. Cartea merită, dar eu nu am avut răbdarea de a o termina, deși am început-o și reînceput-o de „n” ori.

5.„Orbitor”-M.Cărtărescu: Pentru cei care mă cunosc și citesc acest articol, găsirea acestui titlu aici este un șoc, pentru că toți știu cât de mult îl iubesc pe Mircea Cărtărescu și cât de mult apreciez operele lui. Trebuie să mărturisesc că am terminat primul volum din „Orbitor” după un lung șir de suferințe, pentru că nu mă puteam concentra, pierdeam șirul evenimentelor, eram acaparată de anumite pasaje și uitam de altele. În general, M.Cărtărescu nu este un autor ușor de receptat și de fiecare dată când îl citesc am nevoie de o anumită stare și de multă concentrare pentru a pătrunde în esență (cel puțin, asa cred eu). Eram nerăbdătoare să citesc „Orbitor”, întrucât este, poate, cea mai importantă scriere a lui, recunoscută pe plan mondial și ca cititoare fidelă a acestui autor, aveam mustrări de conștiință. Cartea e un un colaj compus din aspecte ale realității, ale vieții scriitorului și poate bulversa un cititor neinițiat sau neobișnuit cu stilul cărtărescian. Deși am reușit să termin romanul, vreau să îl trec pe această listă, pentru că mi-am propus să îl recitesc, de această dată mult mai atentă, deoarece simt că am scăpat din vedere aspecte esențiale. Sunt foarte curioasă în legătura cu restul trilogiei, însă nu voi continua până nu recitesc primul volum.

Acestea sunt doar câteva dintre cărțile a căror lectură nu am finalizat-o. Evident, motivele sunt pur subiective și părerea despre fiecare volum se bazează pe experiența mea. Sper să (re)găsesc răbdarea, atenția și timpul pentru a le reîncepe, acordându-le șansa de a-mi demonstra că m-am înșelat atunci când le-am abandonat. Voi ce cărți nu ați reușit să terminați? Lăsați răspunsurile în comentarii și dacă ați citit operele mai sus amintite aștept părerile voastre…poate astfel mă veți încuraja să le citesc!