Magicianul de John Fowles

Am terminat aseară de citit Magicianul de John Fowles, carte primită de la Magazinul-de-Carte.Ro și parcă încă nu îmi vine să cred că s-a terminat. O citesc de ceva vreme, aproape o lună poate, și nu pentru că este o carte pe care o citești greu ci pentru că e prima carte pe care parcă nu voiam să o termin, să îi aflu finalul. Totuși pentru că nu pot citi două cărți în același timp, am decis ca aseară să stau și să citesc până la ultima pagină. Astfel, pe la ora 12.30 am reușit să citesc și ultima frază.

Magicianul – Recenzie

Probabil că este cea mai imprevizibilă carte pe care am citit-o vreodată. De fiecare dată când crezi că s-a găsit o rezolvare a conflictelor, toată situația o ia razna iar asta se întâmplă la nesfârșit, chiar până la ultimele pagini. Astfel uneori ajungi să te enervezi văzând că brusc nimic nu mai are sens și că tot ce ai citit până acum, au fost minciuni. Da, este o carte în care probabil minciuna este pe primul loc însă este folosită doar pentru a oferi o lecție de viață.

Cel care primește lecția de viață este Nicolas Urfe, personajul principal al romanului care primește un post de profesor de limbă engleză în Grecia pe care-l acceptă cu maximă încântare. Ajuns acolo, Nicolas își dă seama de faptul că încântarea sa a fost mult prea exagerata, insula din Grecia făcându-l să se simtă izolat și singur, atât de singur încât este foarte aproape de o sinucidere. Reușește însă să nu folosească pistolul pentru a se împușca în cap și astfel trece peste un moment dificil al vieții sale.

Chiar dacă fusese avertizat de predecesorul său să nu meargă în sala de așteptare, acesta nu ține cont de avertismentul făcut și astfel ajunge la Bourani unde îl cunoaște pe Conchis, un bătrân foarte bogat de aproximativ 60-70 de ani care îl folosește pe Urfe ca personaj central în așa zisa joaca de-a Dumnezeu. Acesta începe să-i povestească viața sa iar mai apoi Urfe este obligat să treacă prin diferite momente trăite odată de către Conchis. Fiind foarte captivat de acest loc, Urfe merge la Bourani în fiecare weekend și astfel începe să observe diferite scene foarte stranii. Se îndrăgostește de Julie, despre care Conchis spune că este doar o pacientă cu tulburări psihice, însă care pare complet normală dar și care îi spune lui Urfe că tot ceea ce se întâmplă la Bourani este un joc de teatru iar ei sunt doar personaje. Acesta este defapt și joaca de-a Dumnezeu al lui Conchis care dovedește că poate să dețină controlul asupra oricărei persoane.

Din acest moment Urfe este prins la mijloc: insistențele lui Conchis care spune că Julie este nebună și declarațiile lui Julie care-l convinge pe Urfe că este complet normală și că totul este doar un joc pe care îl joacă doar pentru că a fost plătită foarte bine. Astfel Urfe ajunge să se îndrăgostească de Julie iar din acest moment începe declinul personajului.

Întreaga acțiune a cărții Magicianul este o continuă încercare de a dezlega unele mistere care par imposibil de dezlegat. De fiecare dată atunci când credem că în sfârșit vom afla adevărul, apare un alt mister și astfel uneori devenim frustrați. Cel puțin eu unul am reușit să mă frustrez de câteva ori când speram să aflu un răspuns al celor petrecute. Astfel, pe parcursul celor 670 de pagini cititorul își pune o mulțime de întrebări a căror răspunsuri par imposibil de găsit, acțiunea cărții devenind un teatru care continuă la nesfârșit schimbându-se doar personajele și scena.

Pe parcursul cărții am găsit o mulțime de paragrafe foarte interesante și frumoase. Am și notat câteva din ele, cel de mai jos fiind doar unul din numeroasele paragrafe drăguțe:

„-Prostii, aiurea! Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sînt vapoare, avioane, telefoane, radio – ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda și pot dispărea pentru vecie. Tu ești o insulă care nu s-a scufundat. Nu poți fi atât de pesimist! Nu este posibil.”

Magicianul de John Fowles este o carte căreia nu am reușit să îi găsesc un defect. Chiar dacă nu am simțit compătimire față de personajul principal care nu era decât păpușa controlată de păpușarul Conchis și chiar dacă uneori simțeam că nu mai suport ca lucrurile să o ia iarăși razna, romanul lui Fowles a reușit să mă facă să îmi pară rău că am terminat lectura sa.

Magicianul – Concluzii

Lectura acestei cărți a fost posibilă datorită celor de la Magazinul-de-Carte.Ro, un anticariat online pe care țin să îl recomand tuturor cititorilor care își doresc cărți la prețuri bune care să ofere atât o lectură plăcută cât și o poveste a celor care au mai citit cartea înaintea lor.