Chiar dacă am scris acuma ceva timp pe tema adolescenților care citesc sau nu, m-am gândit să revin cu un articol oarecum asemănător despre școală, tineri și despre profesorii de Limba și Literatura Română.
Limba și Literatura Română este probabil, pe lângă Matematică, una dintre cele mai întâlnite materii din orarul elevilor. Astfel există tot felul de profesori care au ca scop predarea Limbii și Literaturii Române. Din păcate însă o mare parte din ei, atunci când vine vorba de lectura unei cărți, au o atitudine care influențează negativ elevii.
Citește cartea sau îți pun 3. Am auzit asta prin clasa a 10-a sau a 11-a, nu mai rețin exact. Am zis din start că nu o voi citi și că poate să îmi pună 3 chiar în acel moment. Nu am fost crezut însă atunci când a sosit ziua în care trebuia să prezint acea carte, am luat nota 3 pentru că refuzasem să o citesc.
Nu am refuzat să citesc acea carte pentru că nu îmi plăcea să citesc, pentru că și atunci citeam din când în când câte o carte care mă atrăgea. Am refuzat deoarece am simțit că mi se impune să fac asta așa că plăcerea lecturii unei cărți a dispărut chiar din primul moment.
Și sunt sigur că astfel de momente se întâmplă foarte des în mai multe săli de clasă. Citește pentru că trebuie! Ei bine nu așa vei reuși să convingi un tânăr să citească pentru că nouă, tinerilor, nu ne place să ni se impună lucruri. Ai putea însă să îi spui de ce merită să citească acea carte, nu pentru că va trece clasa ci pentru că ar putea învăța niște lecții din ea.
Cred că o mare parte din profesorii de la noi nu știu cum să încurajeze tinerii să citească. Nu știu să promoveze literatura și astfel transmit o imagine falsă a acesteia care îi influențează pe tineri să nu citească.
Sunt curios însă să aud ce profesori ați avut/aveți voi. Au știut aceștia să vă îndrume către literatură?
Toata lumea stie sa critice…dar nimeni nu se pune in locul unui profesor.
Nu am vazut nici macar o sugestie despre cum ar trebui ca profesorii sa indrume elevii catre lectura ,initial la asta ma asteptam.
Si ca sa raspund la intrebare, nu, nici pe mine nu m-au facut profesorii sa citesc.
Eu am introdus un mic exemplu despre cum ar trebui să promoveze o carte: să spună elevului ce ar putea învăța dacă ar citi cartea respectivă. Deci este cel puțin o sugestie, nu?:D
Contează dacă există omul potrivit dinapoia catedrei. Iar dacă un profesor nu a reușit să te facă să citești, asta nu înseamnă că toți sunt o cauză pierdută, ci că nu ai căutat destul! Nu există grădină fără buruieni, sau trandafir fără spini! Și ai fi surprins, dacă ai știi că omul care m-a făcut să citesc mi-a impus lucru ăsta prin metoda pe care ai propus-o: citește, sau vei lua (nu trei) 2. Însă există la unii vocația, un anume ceva–în privire, în voce sau în modul de a pune problema. Credeți că a luat cineva 2 sau și-a permis să nu citească? Nu. Și eram o clasă formată integral (cu două excepții) din băieți.
Uite o propunere: oferă-le copiilor cărți din biblioteca personală în ”gazdă”. Organizează concursuri de lectură cu premii: dar nu note, ci bomboane, caramele, ciocolată, sau ieșiri la teatru. Ori oferă-le cu dedicație romane. Le vor devora. (caz concret, copii au început să citească).
Nu ţine numai de profesori, ci şi de respectul elevilor faţă de şcoală şi de atitudinea parinţilor. Cititul este un obicei care se învaţă de mic, acasă. Şcoala, bineînţeles trebuie să sporească acest interes, dar nu cred că e corect să aruncăm vina doar pe profesori. Pentru mine lectura a fost mereu un prilej de relaxare, o adevărată plăcere şi profesorii au jucat un rol infim în educaţia mea pentru lectură. Obiceiul lecturii l-am desprins acasă, printre cărţile din biblioteca părinţilor, prin discuţiile cu colegii, prin vizitele la bibliotecă şi prin lecturile suplimentare sugerate în manuale.
Nici mie nu mi-a placut sa mi se impuna sa cutesc „en-gros”, lecturi obligatorii – unele fiind cel putin anoste. Cred ca de aici ar trebui inceput procesul de stimulare al cititului… Incurajeaza copiii sa citeasca, dar nu le impune ceva anume. Sa citeasca orice, chiar daca unele lecturi par nepotrivite, In timp, fiecare va invata sa-si dezvolte gusturile si sa selecteze.
La scoala ni se impunea o lista de lecturi – unele au fost minunate, altele plictisitoare.
Acasa, mama a fost cea care m-a incurajat sa citesc, spunandu-mi deseori ca „in fiecare carte gasesti ceva bun”. Cand am prins gustul, nu m-a mai putut opri 🙂
Didactic vorbind, cred ca lista de lecturi obligatorii de la scoala ar trebui serios revizuita. Si imbogatita cu lecturi atragatoare pentru copii si adolescenti. De exemplu, intre Sadoveanu si Erich-Maria Remarque voi ce ati alege? Eu, categoric pe al doilea! 🙂