Recenzie Hoțul Fulgerului de Rick Riordan

Povestea îl urmărește pe Percy Jackson, un puști de 12 ani care află că este semizeu. Lumea lui nu se împarte cu adevărat în două, căci monștri din Lumea Subpământeană îl urmăresc prin New York-ul zilelor noastre… Mi-a plăcut faptul că ne-a fost oferită și o explicație pentru această poziționare geografică privilegiată și suprafolosită în mai toate romanele scrise de autori nativi din State – și anume, faptul că acest centru al puterii (Olimp) este mutat de-a lungul anilor pe glob și doar s-a întâmplat ca de această dată să se găsească tocmai pe teritoriul S.U.A.

După ce ajunge în Tabăra de Vară a Semizeilor, lui Percy îi este dată o misiune, în care pornește alături de prietenii săi, Grover și Annabeth. Misiunea constă în recuperarea Fulgerului lui Zeus și a Coifului lui Hades, aceasta fiind și miza întregului roman. Vor reuși cei trei puști să recupereze obiectele Zeilor? Cine le-a furat cu adevărat, căci Percy este cel suspectat?
Acesta este doar primul volum dintr-o serie de cinci cărți, continuată cu o serie spin-off în care, din câte am înțeles, Percy joacă de asemenea un rol important.

Deși cartea este middle-grade/young adult, nu mi s-a părut deloc superficială datorită elementelor precum: existența unui tată vitreg abuziv, lângă care mama lui Percy stă spre binele lui, ideea de a combina lumea reală nu cu o lume fantasy complet inventată ci cu zeități care (se presupune că) au existat cu adevărat cât și a numeroaselor explicații pe care le primim pe parcurs cu privire la deciziile pe care le iau personajele. Ne confruntăm cu dislexie și deficit de atenție, cu familii abuzive și părinți care își resping copiii, printre care și cei doisprezece mari Zei.
Povestea mi s-a părut foarte captivantă și mi-a fost greu să las cartea din mână, a doua zi abia așteptând să mă întorc la aventurile celor trei protagoniști din acest volum.

Este foarte amuzantă, plină de personaje ironice (Hades!) și epice dar oferind și o viziune serioasă și importantă asupra lumii omenești… momentan, discrepanța dintre perspective ne-a fost oferită de Luke, un alt membru al Taberei Semizeilor care crede că toți cei care nu i se alătură lui Cronos trebuie aruncați în Tartar; în viziunea sa, doar cei puternici au dreptul să supraviețuiască și astfel apare conflictul dintre el și Percy. Așadar, cartea abundă în elemente realiste și la care ne putem raporta cu ușurință.

Am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut acest prim volum și abia aștept să le citesc și pe celelalte. Recunosc că aveam o idee referitor la ce urma să se întâmple căci urmărisem filmul înainte. V-o recomand și eu cu căldură… Și fiindcă nu mă pot abține, va trebui să o compar cu o serie asemănătoare din mai multe puncte de vedere – seria Harry Potter, pe care nu o prea am la suflet și o consider inferioară acesteia. Da, o serie mai bună decât Harry Potter! Haideți să aflăm povestea lui Percy Jackson…