Recenzie Idiotul – F.M. Dostoievski

372432Romanul Idiotul de F.M. Dostoievski este una din cărțile care fac parte din lectura obligatorie pentru orice persoană așa că nu am stat foarte mult pe gânduri și am pus această carte pe lista de citit. Totuși după experiența aceasta probabil că nu mă voi mai simți obligat să citesc o carte care are eticheta trebuie citită deoarece atâta timp cât o carte nu te atrage de la bun început este foarte probabil să nu te atragă nici pe parcurs.

Cartea începe chiar cu personajul principal, Idiotul, personaj care are un statut social foarte ridicat însă chiar și așa, nu pare chiar cel mai fericit om de pe pământ. Pe numele său, Lev Nikolaievici Mîșkin, este ultimul rămas din familia sa și este considerat a fi un prinț. Acesta a fost plecat foarte mult timp de acasă pentru tratarea unei maladii de care suferă, și anume epilepsia, boală care l-a afectat destul de mult.

,,Într-adevăr, nu poate fi nimic mai supărător decât să fii, de pildă, bogat, dintr-o familie onorabilă, chipeş, cu oarecare studii, destul de inteligent, chiar bun la inimă şi să n-ai totuşi niciun talent, nimic deosebit sau original în tine, nici măcar o ciudăţenie mai aparte, nicio idee personală, să fii absolut ,ca toată lumea”

 

Pentru că, în opinia mea, Idiotul este o carte cu de toate, era firesc să avem și sentimente mai profunde precum iubirea. Astfel inima acestui prinț este furată de către o femeie care din păcate nu împarte aceleași sentimente cu el ba chiar se joacă cu acestea făcându-l astfel să sufere.

Am admirat foarte mult personajul principal. Acesta este un om bun cu toți oamenii din viața sa și astfel m-am regăsit în el. Acest lucru se datorează probabil faptului că a suferit foarte mult datorită maladiei ceea ce l-a făcut să vadă viața cu alți ochi, dintr-un alt punct de vedere.

De asemenea Idiotul este o carte care ne ridică foarte multe semne de întrebare, sau cel puțin așa s-a întâmplat în cazul meu. Pe parcursul acțiunii găsim întrebări legate de sensul vieții, de adaptarea în societate – o temă pe care se pune accent în acest roman – dar și întrebări legate de iubire și de nenoroc.

Totuși un lucru de apreciat la acest roman este faptul că prezintă acțiunea așa cum este. Realismul este atât de sincer încât pare agresiv. Sinceritatea la rândul său pare agresivă.

,,Oamenii sunt făcuţi ca să se chinuiască unii pe alţii.”

Probabil că aceasta nu este cea mai bună recenzie a mea, asta deoarece am citit cartea într-un interval de timp destul de mare. Repet însă faptul că este o carte bună, foarte bună, și de aceea am insistat să o termin însă probabil de acum voi citi doar genul meu preferat de cărți. Descrierile în număr foarte mare m-au făcut să o citesc mai greu și de aceea recenzia poate nu e la fel de complexă precum celelalte.

Totuși pentru această carte trebuie să mulțumesc celor de la Libris, o librărie online de unde cumpăr cel mai des cărți online, din câte probabil ați văzut aici pe blog, cu care am demarat un parteneriat.

 

 

 

About Adi 203 Articles
Sunt un tânăr de 20 de ani care ar citi romane polițiste o zi întreagă fără să se plictisească sau să obosească, înnebunit după reducerile de cărți pe care le urmăresc zilnic, colecționar de semne de carte și blogger pe AdrianBolocan.Ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*