Imediat după ce am început să citesc Mesagerul de Markus Zusak am intrat repede pe internet să văd ce cărți mai are publicate autorul precum și dacă sunt traduse și în română. Din păcate eu nu am găsit nicio altă carte tradusă, cu toate că mai are încă vreo 2 cărți publicate și ar mai lucra la încă una. Totuși, dacă greșesc vă rog să mă anunțați.
Spun asta deoarece îmi place foarte mult stilul autorului și, dacă aș mai citit o carte scrisă de el care să fie la fel de bună ca cele două de până acum, cu siguranță ar deveni cu lejeritate autorul meu preferat. Să revenim însă la Mesagerul.
Mesagerul este o carte despre un tânăr oarecare, Ed Kennedy, în vârstă de 19 de ani, taximetrist chiar dacă vârsta nu corespunde normelor legale, singurul copil rămas în același oraș cu mama sa, care nu face nimic altceva decât să joace cărți cu prietenii săi Marv, probabil cel mai zgârcit om de pe pământ, Ritchie, un tip care nu iese cu nimic în evidență, și Audrey, colegă de muncă a lui Ed de care acesta este îndrăgostit până peste cap însă cu care nu poate fi deoarece ea îl iubește prea mult și nu își dorește o relație, motiv numai bun de suferință, nu?
De fapt a fost ideea lui Audrey să încerc să fiu taximetrist. Nu i-a luat mult să mă convingă, mai ales pentru că eram îndrăgostit de ea ani de zile. Nu am părăsit niciodată acest orășel satelit. Nu m-am dus la facultate. M-am dus la Audrey.
Acum că v-am prezentat toate personajele, cred că a sosit timpul să vorbim despre ce este Mesagerul de Markus Zusak. După cum probabil v-ați dat seama din paragraful de mai sus, Ed se consideră un ratat pentru că nu are o carieră de succes la fel ca fratele său și pentru că nu-și cunoaște adevăratul scop pe care îl are în viață. Alt scop decât cel de a-și bea cafeaua cu câinele său, Portarul, câine care iese în evidență cu mirosul său al naibii de neplăcut.
Totuși ideea că este un nimeni începe să dispară odată ce primește o carte de joc, un AS, pe care sunt notate câteva adrese. Inițial este foarte dezorientat de cartea respectivă însă la un moment dat decide să încerce să viziteze acele adrese. Din acest moment Ed Kennedy nu mai este doar un simplu taximetrist ci persoana care trebuie să transmită diferite mesaje anumitor persoane necunoscute sau cunoscute pentru a le ajuta în diferite momente mai dificile ale vieții.
De cele mai multe ori mesajele sunt adevărate lecții de viață iar alteori doar gesturi mici precum o cutie goală de pantofi, o mică petrecere la biserică, o înghețată, o cutie cu beculețe pentru Crăciun sau chiar o mică bătaie pe care este nevoit să o primească doar pentru a oferi o lecție de familie. Eu unul l-aș numi un om bun cu suflet frumos care este alături de oameni atunci când aceștia au nevoie de un sprijin sau un înger, după cum a fost numit de multe ori.
Eu și Audrey.
Și disconfortul.
Înghesuit, între noi.
Curând, ea spune:
-Ed, tu ești cel mai bun prieten al meu.
-Știu.
Poți să ucizi un bărbat cu aceste cuvinte.
Nu ai nevoie de o armă.
Și nici de gloanțe.
Doar de cuvinte și de o fată care să le rostească.
In ciuda faptului că Ed pare să nu facă altceva decât să transmită mesaje diferitor persoane a căror adrese sunt notate pe niște cărți de joc, toate aceste mesaje reușesc să îl ajute să se redescopere și să-și înțeleagă mai bine scopul pe care îl are în viață.
Mesagerul mi se pare o carte la fel de bună precum Hoțul de cărți, deci dacă ați citit cu sufletul la gură cartea care și acum e încă în topurile librăriilor online, atunci trebuie numaidecât să citiți și acest titlu semnat de Markus Zusak, asta deoarece sunt sigur că vă va plăcea.
E o carte cu foarte multe paragrafe frumoase, care te pune de multe ori pe gânduri și care îți oferă în primul rând foarte multe lecții de viață. Te învață uneori chiar să fii fericit chiar dacă nu ai prea multe motive. Îți arată cât de importantă e existența unei persoane care să te îndrume și să-ți ofere un mesaj atunci când ai mare nevoie de ea.
Concluzie
-
Nota noastră - 10/10
10/10
Rezumat / descriere scurtă
Mesagerul de Markus Zusak este o carte palpitantă și plăcută la fel precum e și Hoțul de cărți, scrisă desigur de către același autor. A reușit să devină foarte ușor una din cărțile mele preferate și cu siguranță la sfârșitul anului va ocupa o poziție destul de înaltă în topul celor mai bune cărți citite de către mine.
A scris si „Hotul de carti” – excelenta! ( http://www.pediverse.ro/hotul-de-carti-de-markus-zusak/ )
Tradusa la noi si de gasit la Libris
Hotul de carti, dar vad ca ai citit-o deja.
Da. Si o recomand, e super 🙂
E citită de ceva timp. 😀