Recenzie ”Orașe de hârtie” de John Green

Auzisem o mulțime de lucruri bune legate de cărțile lui John Green, în special de ”Căutând-o pe Alaska” pe care, trebuie să recunosc, nici în ziua de azi nu am apucat să o citesc. Totuși, părerile tuturor m-au făcut curioasă și am decis să citesc ceva scris de el, să văd și eu dacă acest Green scrie într-adevăr povești așa frumoase și interesante.

Așa că am început să citesc ”Orașe de hârtie” sau ”Paper towns”, în varianta sa originală. Am început cartea având mari așteptări, poate prea mari, făcând o legătură inconștientă a lui John Green cu Mihail Drumeș al meu, ale cărui cărți m-au cucerit total. Totuși, a fost o prostie din partea mea, deoarece autorul străin nici măcar nu se compara cu românul nostru talentat.

În ”Orașe de hârtie” regăsim două personaje principale: Margo, un personaj extrovertit, interesant, misterios, o fată frumoasă, populară, iubită de toți și cu o viață, în aparență, perfect, iar, pe de altă parte, îl avem pe Quentin, personajul masculin, retras, care nu are nici cea mai mică legătură cu popularitatea dar care, evident, este îndrăgostit de Margo.

Cei doi au fost prieteni buni în copilărie, stăteau zi de zi împreună și aveau activități plăcute de care se bucurau – dacă le putem numi pe toate ”plăcute”, având în vedere că aceștia au găsit un cadavru într-o zi călduroasă.

Cu trecerea anilor, însă, relația lor s-a răcit, ca apoi să se degradeze total, fiecare văzându-și de viață, cu toate că mergeau la acelasi liceu și erau vecini. Într-o seară, însă, Quentin se trezește cu Margo – îmbrăcată în negru, cu fața pictată în negru – la fereastră. Aceasta îi solicită ajutorul, iar după o scurtă ezitare, Quentin i-l oferă. Aceea este o noapte plină de adrenalină pentru el, dar pentru Margo nu pare ceva foarte ieșit din comun, părând că e chiar obișnuită să facă lucruri ieșite din comun.

După o vizită la Walmart, aceștia trec în acea noapte pe la casele multor cunoscuți făcându-le lucruri nu prea plăcute, deoarece Margo dorea să se răzbune pe fiecare persoană care, spunea ea, îi greșise cu ceva, o mințise sau o rănise.

A doua zi, Quentin se aștepta ca relația dintre ei să reînvie și să redevină prieteni, să îl bage în seamă la liceu și să stea de povești sau să se plimbe cu bicicleta așa cum obișnuiau când erau mici. Totuși, a doua zi, Margo nu mai este. Nu este, însă, un lucru neobișnuit, deoarece Margo obișnuia să dispară destul de des, lăsând anumite indicii vagi în urmă, pentru ca apoi să se întoarcă.

Zilele treceau și nu era nici urmă de Margo și niciun semn că aceasta s-ar întoarce, așa că personajul nostru masculin începe să găsească indicii ”lăsate de ea pentru el” peste tot, crezând că aceasta dorește ca el să o găsească și să o aducă înapoi.

După lungi eforturi și bătăi de cap, acesta deslușește indiciile, le urmează și, într-un final, o găsește pe Margo.

Nu am să dezvălui finalul cărții, deoarece aș strica și ultima fărâmă de mister sau farmec pe care aceasta o are. Rămâne ca fiecare curios să citească și să descopere singur ce s-a întâmplat între cei doi la final, dar am să scriu aici un citat care mie mi-a plăcut teribil și mi-a rămas în minte.

E atât de greu să pleci – până ce pleci. Și apoi devine cel mai ușor lucru din lume.

 

Iar o concluzie pe care am tras-o eu la finalul cărții ? Acest John Green nu scrie spectaculos, nu îmi încântă imaginația sau sufletul cu povestea sa și nici nu mă ține curioasă pe tot parcursul cărții. Limbajul folosit nu este extraordinar, din contră chiar, pe mine m-a făcut să cred că pot încadra liniștită această carte în categoria ”Literatură de consum”.

recenzie orașe de hârtie

3 Comments Posted

  1. Este superba aceasta carte. Intr-adevar, finalul este unul..atat de „fain” si chiar mi-a placut cartea. Au fost momente cand eram cu gura la urechi, iar altele cand eram mai sa plang (pe la sfarsit). Super! O recomand. ASTEPTAM FILMUL !! <3

  2. Dupa mine cartea este geniala, adica depinde cum o abordezi. Chiar si pe coperta este indicat ,, Yound- 14years” deci este pentru o minte mai rebela. Desigur ca nu poti citi asta dupa ce ai citit cartea Mindrie si prejudecata dar John Green chiar este un autor talentat ce captiveaza prin originalitate si amuzament. Recomand cartea ( nu si filmul, este o abordare slaba a cartii)

  3. Deci simt nevoiaa sa imi exprim parerea despre aceasta carte care chiar mi-a placut. Multe persoane considera cartea cit si autorul „slabe” dar ideia este ca cartea este pentru categoria adolescentina (este indicat pe coperta) si evident ca nu te poate impresiona dupa un roman mai puternic precum Mindrie si prejudecata. Chiar mi-a placut cartea si o recomand (nu si filmul, este o versiune foarte slaba a cartii) care m-a impresionat prin originalitate. John Green este un scriitor desavirsit si o dovedeste si prin romanul „Sub aceiasi stea” si „Fulgi de iubire” (le-am citit*). Lectura placuta

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*