Regele alb, de György Dragomán


Regele alb, de György DragománDupă o perioadă în care am citit mai multe cărți ce aveau ca perioadă a acțiunii nazismul, am reușit cumva să ajung la comunism, iar asta prin intermediul cărții Regele alb, de György Dragomán.

Am primit cartea după ce am participat la acea provocare devenită virală acuma ceva timp pe Facebook, când trimiteai o carte unei persoane și primeai altele în schimb. (Am scris aici despre) O perioadă a stat pe rafturile bibliotecii, iar zilele trecute am început să o citesc fără să știu prea multe lucruri despre ea, de aceea m-am mirat că acțiunea are loc chiar în România.

Regele alb, de György Dragomán – recenzie personală

„Regele alb” este o carte care îl are protagonist pe Dzsátá, un copil de 11 ani care vede cum îi este luat tatăl de către Securitate, pentru a-l trimite la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Tot un fel de lagăr, dacă stăm să privim puțin cum erau tratați cei de acolo și ce în ce stare ajungeau.

Apoi, oarecum la fel precum în Bibliotecara de la Auschwitz, vedem cumva viața unui regim prin ochii unui copil care suferă din cauza acestui regim. Întreaga acțiune se învârte în jurul lui Dzsátá, prin ochii căruia ne este prezentat indirect întregul regim comunist.

Observăm deci abuzurile securității asupra familiilor luate în vizor, cum unele concursuri între școli au deja câștigătorul stabilit înainte să înceapă, totul prin intermediul unor povești care mai întâi ne par amuzante, dar de cele mai multe ori se termină cu un gust amar.

Regele alb este deci o carte în care ni se prezintă o societate dictatorială, plină de violență, minciuni, ură, teamă și dezamăgiri.

Trebuie să fiu sincer și să recunosc că aceasta va fi una dintre cele mai sărace recenzii de pe BlogdeCarti.Ro, iar asta nu pentru că nu mi-ar fi plăcut cartea, ci pur și simplu impresiile mele se pot rezuma în doar în câteva cuvinte.

Regele Alb mi-a demonstrat deci că nu putem spune că nazismul a fost mai rău decât comunismul, sau invers, iar cel puțin după această lectură pot spune că ambele regimuri au fost la fel de bolnave.

Adi

Sunt un tânăr de 20 de ani care ar citi romane polițiste o zi întreagă fără să se plictisească sau să obosească, înnebunit după reducerile de cărți pe care le urmăresc zilnic, colecționar de semne de carte și blogger pe AdrianBolocan.Ro.

S-ar putea să-ți placă și:

LEAVE A COMMENT