O veche zicală ne îndrumă să „nu judecăm cartea după copertă”. Oricât de hotărâți am fi să respectăm acest „armistițiu”, ne lăsăm adesea pradă aparențelor și ne alegem lecturile instinctiv, în funcție de emoțiile pe care coperta ni le transmite. Nu de puține ori m-am lăsat pradă impulsului provocat de prima întâlnire cu o carte, grație formatului .De când am dezvoltat o adevărată pasiune pentru interpretarea imaginilor, acest lucru a devenit obișnuință.
Mulți dintre voi mă veți acuza, poate, de faptul că sunt superficială sau ignorantă și veți condamna această modalitate de selectare a lecturilor. Împărtășesc atitudinea critică, pentru că, odinioară, eram de aceeași părere. Cu toate acestea, vreau să subliniez faptul că aspectul unei coperte nu este elementul esențial după care mă ghidez în alegerea unei cărți, dar are un rol destul de important, pentru că realizează o conexiune între mine și operă. Coperta poate fi înșelătoare, în sensul în care interpretarea ei poate induce în eroare, nefiind în concordanță cu subiectul sau, dimpotrivă, ilustrațiile reușite, care atrag, pot ascunde dincolo de ele o dezamăgire din punct de vedere literar.
Deși intuiția m-a înșelat de nenumărate ori, fiind dezamăgită de discrepanța așteptări-realitate, am ales să vă prezint trei dintre cărțile în privința cărora nu m-am înșelat, chiar dacă le-am judecat, superficial, după copertă.
1.„Cititorul din peșteră”-Rui Zink: Fără doar și poate una dintre cărțile cele mai dragi sufletului meu, datorită simplității, dar și a profunzimii pe care o ascunde. Nu este o carte mare și, de aceea, ar putea fi judecată drept o lectură puerilă. În pofida aparențelor, romanul este complex, foarte bine scris și, cel mai interesant, îmbină aspecte din diverse opere literare cunoscute. Tolstoi, Melville, Pessoa sunt doar câteva dintre personalitățile care l-au inspirat prin creația lor pe Rui Zink. Ca într-un puzzle, autorul îmbină piesele culese din alte opere, oferindu-le o nouă viață, într-o carte plină de umor. Apărut cu ocazia Zilei Mondiale a Lecturii, în 2006, romanul prezintă povestea unui tânăr care descoperă și se descoperă călătorind prin universul literaturii, ajutat de Anibalector, un „monstru” însetat de lectură. Coperta, deși simplă, e o îmbinare interesantă a unor elemente regăsite în carte și rezumă fidel subiectul romanului.
2.„Ia uite cine s-a întors”-Timur Vermes: Am cumpărat cartea anul trecut, ca o recompensă pentru „efortul” depus în vederea pregătirii Olimpiadei Internaționale de Lectură și, de cum am văzut-o pe raft, am simțit că trebuie să fie un roman cel puțin interesant. Așa a și fost. Hitler, secolul XXI, politică, televiziune…câțiva termeni-cheie. Pentru cei interesați, Adi a scris acum ceva vreme o recenzie, pe care o găsiți aici. Revenind, deși este una simplă, care pentru cei neinițiați în tainele istoriei pare a nu spune nimic, coperta oferă un indiciu esențial asupra cărții, întrucât dezvăluie identitatea personajului central, Hitler. De asemenea, la fel de inspirat este și semnul de carte atașat: „Ia uite cine s-a întors…și este Fuhrios”. Cu siguranță cel care s-a ocupat de aspectul cărții a intuit impactul pe care simplitatea ei, totuși sugestivă, o va avea asupra cititorilor.
3.„Persepolis”-Marjane Satrapi: Nu am fost niciodată o împătimită a benzilor desenate și am privit cu scepticism romanele grafice. În cazul cărții „Persepolis” ceea ce m-a atras a fost, din nou, coperta. La fel de simplă, dar având acel „ceva” care stârnește curiozitatea. Am fost întotdeauna fascinată de lumea musulmană și de destăinuirile celor care trăiesc într-un asemenea mediu și, privind pentru prima dată romanul, am intuit că trebuie să aibă o oarecare legătura cu acel spațiu. Cartea este o autobiografie a autoarei, prezentând, totodată, evoluția ei. De la copilăria petrecută în Teheran și până la plecarea definitivă în Franța, personajul poarta cu sine cititorul, arătându-i drumul unei maturizări, alături de toate obstacolele și împlinirile sale. Opera devine cu atât mai interesantă cu cât textul este însoțit de ilustrații, transformând lectura într-una plăcută și ușoară.
Dar voi? Care sunt cărțile pe care le-ați ales în funcție de copertă și cât de important este pentru voi acest aspect?
Leave a Reply