Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne

Începusem Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne cu mult timp în urmă, pe eReader, doar că nu știu din ce motive am abandonat-o. Recent, negăsind o carte care să mă atragă în biblioteca mea, am decis să mai deschid micul meu Kindle și mi-am amintit de ea, așa că am reînceput-o.

Iar decizia a fost una bună, deoarece am terminat cartea în doar 2 zile. E adevărat și faptul că se citește foarte ușor. Dar mi-a plăcut, dacă pot spune așa.

Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne

Cartea aceasta mi-a amintit de Hoțul de cărți, probabil pentru că acțiunea se desfășoară cam în aceeași perioadă. Adică în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

Asemănător este și faptul că ni se prezintă atmosfera războiului și a practicilor lui Hitler prin ochii unui copil, care nu poate înțelege în profunzime ceea ce se petrece în jurul său. Revin însă puțin la acțiune.

Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne, îl are în centru pe Bruno, un copil care vine acasă de la școală și o găsește pe Maria (menajera casei) umblându-i printre lucruri și făcându-i bagajele. Inițial crede că a făcut ceva, așa că este pedepsit, dar mai apoi află că este nevoit să plece din Berlin împreună cu familia sa, la Out-With (ceea ce este de fapt Auschwitz), deoarece jobul tatălui său și Fury (care este de fapt Hitler, Führer) îi cere asta.

Desigur că nu primește prea bine această decizie și, chiar dacă insistă cât se poate să rămână în Berlin, aceștia își lasă casa cu 5 nivele (cu tot cu mansardă și beci) pentru a locui într-o casă mai mică, exact lângă lagărele de la Out With.

Aici, Bruno se simte singur și continuă insistențele de a se întoarce acasă, doar că în timp se obișnuiește cu noua lor casă și, după ce explorează zonele din apropiere, descoperă un punct, care mai apoi devine o pată, care mai apoi devine un copil, făcându-și deci primul prieten, pe Shmuel, un copil din Polonia aflat de partea cealaltă a gardului.

Astfel, Bruno vine zilnic pentru a sta la discuții cu noul său prieten și, în urma conversațiilor inocente dintre cei doi copii, rămânem cu siguranță pe gânduri. Am fost uimit de maturitatea lui Shmuel care, deși e născut fix în aceeași zi cu Bruno, și-a pierdut o parte din copilul din el, spre deosebire de Bruno. Aceștia povestesc cum au ajuns aici și, dacă Bruno a venit într-un tren cu foarte multe locuri, Shmuel a fost nevoit să stea tot într-un tren, însă la pachet cu alți evrei.

Dacă Shmuel se plânge de faptul că are o cameră mică și nu concepe cum ar putea locui mai multe persoane într-o singură cameră, Shmuel este nevoit să locuiască împreună cu multe alte familii.

Ceea ce te marchează este însă inocența lui Bruno care, deși se află cu siguranță într-o condiție muuult mai bună decât cea a lui Shmuel, îl invidiază oarecum pe micul său prieten pentru faptul că el locuiește lângă mulți alți oameni, având copii cu care să se joace, nepricepând însă faptul că de partea cealaltă a gardului atmosfera este una foarte tristă.

Cei doi se tot întâlnesc, iar la un moment dat Bruno decide să treacă pe sub gard să vadă cum trăiește prietenul său, îmbrăcând o pijama în dungi pentru a nu ieși în evidență.

Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne este cu siguranță o carte care te marchează. E o carte care schimbă ceva în tine fără să-ți dai seama. E o carte care te întristează și care ne dovedește încă o dată, la fel ca Micul Prinț, faptul că atunci când creștem devenim mai răi și uităm să fim oameni. Mi-a amintit de inocența copilăriei, când nu era importantă rasa, țara de unde vii și nimic altceva. Când certurile veneau repede cu o împăcare, când nu puteam face rău.

Vă recomand cartea, dacă nu ați citit-o deja și am auzit că și filmul e bun. Dar cu siguranță cartea e mai bună, așa că ar trebui să cumpărați cartea de pe Elefant sau de pe Libris.