Cazul Magheru, Mihail Drumeș

Am simțit cumva nevoia de a reveni la literatura românească (nu cea contemporană) și, după o perioadă destul de mare cât am adăugat mai multe cărți în Wishlist pe Libris, am ales într-un final să cumpăr Cazul Magheru, de Mihail Drumeș, găsind-o la reducere și chiar fiindu-mi recomandată de o prietenă.

Iar după o perioadă destul de mare de când nu m-am mai atins de literatura românească, parcă mi-a părut puțin rău că luasem această decizie în urmă cu ceva timp. Asta pentru că Mihail Drumeș a reușit să mă surprindă mai mult decât în mod plăcut cu cartea sa Cazul Magheru, un roman despre care am văzut că nu se discută la fel de mult pe blogurile de cărți precum se scrie despre alte titluri ale sale ca Invitație la vals.

Cazul Magheru, de Mihail Drumeș

Cazul Magheru a reușit destul de ușor să urce în topul cărților preferate de mine. Asta deoarece, cred eu, este un roman cu de toate, complex și, poate cel mai important, care nu te va plictisit nici măcar puțin.

Să trecem însă puțin la subiect. După cum bine spune și titlul cărții, personajul principal al romanului este Ilarie Magheru pe care îl putem privi la începutul romanului drept un copil foarte curios, excepțional și inteligent totodată, reușind să surprindă oricând are ocazia prin modul său dezvoltat de a gândi la fel ca un om mare uneori.

Apoi acesta cunoaște dragostea, iar o bună perioadă a tinereții sale o petrece alături de Marta Coravu, cea care se dovedește a fi o persoană care-i schimbă viața tânărului Magheru, la a cărui maturizare și dezvoltare asistăm pe parcursul cărții.

„Ori de câte ori ne aflam unul lângă altul, ființa mea plutea în fericire, pierzând din greutate, uitând de existența timpului și de lumea din jur. Dimpotrivă, când era departe de mine, o doream așa de intens, îmi lipsea atât de mult, suferința mă copleșea atât de integral, încât îmi stârnea o voluptate a durerii mult mai plăcută decât fericirea de a fi lângă ea. Această ciudățenie a firii mele am trăit-o plenar de nenumărate ori și m-am hotărât, lucid, s-o trăiesc și de astă dată.”

Motivat de o pierdere din tinerețe, dar și de personalitatea unui doctor celebru în întreaga țara, Magheru decide să studieze medicina, cu toate că inițial se gândea să aleagă între filozofie (drum pe care era evident să meargă, mai ales dacă stăm să privim faptul că încă de mic acesta meditează asupra sensului vieții, atunci când o vecină este ucisă, acesta întrebându-se de ce pot unii oameni să ia viața atât de ușor altora) și pian. Reușește să devină medic, chiar unul priceput, însă Magheru nu se mulțumește doar cu statutul de medic.

„E drept, obținea bile albe cu nemiluita, dar nu învăța pentru notă, socotind-o accesorie, ci pentru a-și potoli setea de a ști. Din cauza îi rămăsese necunoscută truda. Studiul i se părea o simplă joacă, pentru că la mijloc era pasiunea – acea faimoasă concentrare de forțe sufletești care mătură orice piedici din cale și face plăcut cel mai neplăcut lucru.”

Pentru Magheru medicina reprezenta o pasiune, o meserie pe care o practica din suflet și, precum doctorul Stroia, fără a cere bani bolnavilor. Mai mult decât atât, Magheru este motivat de către doctorul menționat anterior și decide să studieze mai mult decât medicina, fiind sigur de faptul că unele cazuri pot fi rezolvate fără medicamente, ci prin hipnoză și alte metode criticate de unii medici. Și totuși, prin astfel de metode reușește să facă minuni, fiind numit sfânt la un moment dat.

Romanul devine mai palpitant însă atunci când Magheru decide că, pentru a fi un medic desăvârșit, va trebui să cunoască medicina din mai multe țări, printre care și India, acolo unde ar fi trebuie să învețe tainele Yoga. Această experiență este una foarte costisitoare, iar Magheru nu are nici măcar o mică șansă de a o realiza. Din acest motiv se decide să comită o ilegalitate pentru ca apoi să facă bine lumii.

Iar soarta pare a fi de partea lui Magheru care însă nu mai poate să se concentreze la planul său inițial, fiindu-i conștiința foarte încărcată.

Per total, Cazul Magheru de Mihail Drumeș se dovedește a fi o carte care știe să fure atenția oricărui cititor, cu o complexitate ce reușește să te surprindă (mai ales dacă nu ești obișnuit cu stilul autorului), cu un personaj excepțional dar și cu o poveste foarte inteligent pusă pe foaie.