Cianură pentru un surâs, de Rodica Ojog-Brașoveanu

De mult timp voiam să citesc un roman scris de Rodica Ojog-Brașoveanu, mai ales că sunt un fan al romanelor polițiste, și în sfârșit am reușit. Am început cu Cianură pentru un surâs, un roman care mi-a plăcut, însă nu atât de mult încât să mă dea pe spate.

Aveam cartea de ceva timp în bibliotecă și mai am și 320 de pisici negre, tot de Rodica Ojog-Brașoveanu. M-a tentat însă mai mult „Cianură pentru un surâs”, și am fost motivat să o citesc mai ales datorită provocării Bookletta.

Cianură pentru un surâs, de Rodica Ojog-Brașoveanu – recenzie

Am citit numai lucruri bune despre Rodica Ojog-Braoveanu, care este comparată deseori cu Agatha Christie, iar ca cititor din România, pasionat de romanele polițiste, am considerat că e musai să citesc măcar un roman scris de ea. Desigur, voi citi și altele.

Citind cartea Cianură pentru un surâs, mi-am dat seama de ce este comparată cu Agatha Christie. Am citit tot numai o singură carte și de Agatha, Zece negri mititei, și culmea e că mi s-a părut că seamănă.

Să trecem însă la subiect. Cianură pentru un surâs, de Rodica Ojog-Brașoveanu, are un subiect destul de captivant. În casa de pe Strada Crăiței locuiesc Melania Lupu (personaj principal, existând mai multe romane care o au în prim plan), Mihai Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa precum și Marin Vîlcu, care însă pleacă în concediu. Aceștia, după ce o țeavă se sparge, descoperă două pânze foarte valoroase, care par a fi singura lor cale către o viață bogată. Nu după mult timp însă constată că Panaitescu a murit otrăvit cu cianură, deși nimeni nu s-a apropiat de el și nici nu a mâncat nimic.

După acest moment tensiunile în casă cresc, iar romanul devine ceva mai alert. De asemenea, datorită stilului autoarei destul de simplu și pe înțelesul tuturor, romanul se poate citi într-o singură zi. Nici nu ai nevoie de o zi întreagă.

La fel ca în Zece negri mititei, apare întrebarea: cine este criminalul? În timp ce fiecare are suspiciunile sale, Melania Lupu dă dovadă de un calm extraordinar dar și de multă creativitate sau chiar de o inteligență neașteptată, din partea mea cel puțin.

Concluzii

Mi-a plăcut foarte mult și de maiorul Cristescu, cel care este practic adversarul Melaniei, deoarece nu îi face jocurile. Sunt două minți sclipitoare cum vezi doar în romanele polițiste de calitate și de care prinzi drag fără să vrei. De asemenea, la un moment dat mă întrebam eu cu cine țin? Pentru că eram atașat în același timp atât de Melania Lupu cât și de Cristescu. Finalul este însă unul care mi-a adus satisfacție.

Cianură pentru un surâs, de Rodica Ojog-Brașoveanu este o lectură care mi-a plăcut și care sigur vă va plăcea și vouă. De asemenea, după o primă întâlnire cu Rodica Ojog-Brașoveanu, trebuie să mă declar un mic fan al autoarei. Mai mult decât atât, sunt sigur că peste câțiva ani voi avea un raft din bibliotecă numai cu cărțile sale și ale Agathei.

Și chiar dacă nu m-a dat pe spate, voi mai citi cărți scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu. Iar asta deoarece îmi dau seama că un roman polițist nici nu ar trebui să te dea pe spate. Ci doar să te țină cu ochii în carte, iar la final să te întrebi: cum mama naibii?

Comandă această carte de pe Nemira