Cimitirul animalelor de Stephen King

Până acum nu am mai citit vreo carte scrisă de Stephen King, și dacă tot am primit romanul „Cimitirul animalelor” la Crăciun, am zis că trebuie să încerc ceva nou. Iar după ce am terminat cartea am ajuns să mă întreb: să mai citesc și alte cărți de Stephen King, sau nu?

Cimitirul animalelor de Stephen King – Recenzie

Am fost cândva un mare fan al filmelor de groază. Am văzut atât de multe încât să nu-mi mai placă nici măcar unul acum. Nici partea horror a cărții Cimitirul animalelor nu m-a impresionat. Dar probabil că e vina mea.

Când am început acest roman de groază credeam că o să mă sperie. Totuși nu a fost chiar așa, deși pe copertă este descrisă drept o poveste care reușește să-l sperie chiar și pe autor. Se pare că sunt mai presus decât Stephen King, haha. Și cu toate astea, aș fi ipocrit dacă aș spune faptul că povestea nu este bună, ori că nu te ține în priză. Deoarece vorbim de genul de roman pe care îl citești într-un timp scurt. Și nu doar pentru că e o carte ușurică, ci pentru că te face curios.

Povestea

Romanul lui Stephen King intitulat Cimitirul animalelor îi are în prim plan pe doctorul Louis Creed și familia sa (soția Rachel și copiii Ellie și Gage, precum și pe motanul fiicei sale Church). Aceștia se mută într-un alt oraș, acolo unde Louis își găsește un nou loc de muncă.

Aici se împrietenesc foarte bine cu bătrânii lor vecini Jud și Norma, prin intermediul cărora reușesc să afle câte ceva despre ținuturile unde tocmai au ajuns. Tot Jud este și cel care le prezintă Cimitirul animalelor, un cimitir unde copiii din oraș își îngroapă animalele de companie de mult timp. În acel oraș era practic o tradiție să îți îngropi animalul de companie în acel cimitir unde puteai ajunge pe o cărare aflată chiar în spatele casei lui Louis.

Și chiar mi s-a părut puțin straniu faptul că noua casă a lui Louis se afla între drumul aducător de moarte și Cimitirul animalelor.

Lucrurile o iau razna atunci când Jud îl găsește pe Church mort pe terenul din fața casei sale. Împreună cu Louis aceștia decid să îngroape motanul, doar că nu în Cimitirul animalelor, ci într-un loc în legătură cu care Louis a fost avertizat.

Iar de aici nu mai spun nimic, ci te las pe tine să afli continuarea.

Concluzii

Am început să citesc Cimitirul animalelor de Stephen King cu gândul că voi citi un roman de groază și de fapt am citit un roman cu o poveste foarte bine gândită și un roman cu suficient mister pentru a te face să citești fără oprire.

Mi-a plăcut cum a fost pusă problema de a te juca de-a Dumnezeu, o tentație mult prea mare ce nu poate fi oprită nici cu cele mai rele avertismente.

Comandă cartea Cimitirul animalelor de pe Nemira