Cum să uiți o femeie, de Dan Lungu

„Cum să uiți o femeie” este prima mea întâlnire cu Dan Lungu, în ciuda faptului că am avut norocul să mă nasc în același Botoșani, însă după ce am terminat-o mai repede decât plănuisem, am decis ca în februarie să mai citesc măcar un titlu de-al autorului contemporan.

Cum să uiți o femeie, de Dan Lungu – Recenzie

Am ales să citesc Cum să uiți o femeie mai ales după ce mi-am dat seama că există multe coincidențe între subiectul romanului și viața personala (amuzant a fost faptul că multe persoane apropiate mie s-au arătat îngrijorate, cu toate că pe mine mă amuza coincidența) și așa am reușit să descopăr o carte pe gustul meu.

Spun că e o carte pe gustul meu deoarece îmi plac romanele în care personajul principal pare să nu aibă niciun viitor iar succesul este doar un mit pentru el. Am întâlnit genul ăsta de personaj în Mesagerul de Markus Zusak precum și în „Aici ne despărțim” de Jonathan Tropper. În acest roman personajul principal este Andi care, după o zi obositoare la servici, ajunge acasă cu două mari dorințe: să mănânce și să doarmă.

Totuși acasă nu o găsește pe iubita sa Marga care pare să îi fi jucat iar vreo festă și, după ce începe să facă pe detectivul în întreaga casă, căutând chiar și în propriile buzunare, Andi constată faptul că de această dată s-a întrecut pe sine, așa că decide să doarmă cu gândul că a doua zi dimineață Marga își va face apariția. Dimineața nu are loc însă așa cum sperase el înainte să se culce, iar Marga tot nu apare.

Astfel Andi încearcă să își dea seama ce anume ar fi putut să o influențeze pe Marga să plece și, în ciuda faptului că realitatea crudă este destul de clară, refuză totuși să creadă că aceasta ar fi plecat așa, fără veste, iar pe parcursul romanului sunt prezente mai multe lupte interioare ale personajului care nu reușește să se împace cu gândul că peste noapte a rămas singur și fără casă, după ce a constatat faptul că nu își mai poate permite chiria.

Una dintre stările provocate de dispariția Margăi este revolta, atunci când încearcă să-și explice cumva motivele pentru care ea ar fi ales să plece, însă nu reușește să ajungă la nicio cauză care să sune cel puțin logic.

Simțeam nevoia să râd. Să-i strivesc amintirea. Să o ridiculizez. Dar n-aș fi făcut asta cu voce tare, în fața altora. Era răfuiala mea personală cu ea. Cu fantoma ei, mai degrabă.

Apoi, măcar în glumă trebuia să-mi explic această dispariție stranie.

Apoi conștientizează cât de importantă este Marga pentru el și, ca în viața de zi cu zi, conștientizează asta abia după ce a pierdut-o.

Lăsând gluma la o parte, acesta era momentul în care, după cum gândeam eu atunci, Marga își găsise să se oace de-a prințesa mofturoasă. Aveam nevoie de ea ca de iarba de leac, dar ia-o de unde nu-i! Cred că eram deja la a doua cafea și vibrațiile cutremurului abia se făceau simțite.

Și totuși, la un moment dat înțelege că a rămas singur, că Marga nu se va mai întoarce vreodată așa că trebuie să se obișnuiască cu ideea și să-și vadă de viață în continuare.

Amânam cât puteam decizia de a crede că Marga își luase smacurile și se cărase. Că gluma nu mai era glumă. Pe măsură ce acceptam fără să vreau această realitate, împotrivirile mele deveneau tot mai jalnice și argumentele tot mai incoerente.

Într-un final totuși începe să facă diferite legături și, aducându-și aminte unele scene aparent banale, își dă seama că el nu făcea oricum parte din planurile Margăi de viitor. De asemenea, spre final, atunci când ne este prezentată prima lor întâlnire, vedem faptul că a pierdut-o precum a câștigat-o: brusc și fără să facă ceva în privința asta.

Și totuși, Cum să uiți o femeie, nu ne prezintă doar încercarea lui Andi de a o uita pe Marga ci ne este prezentat și un alt aspect care, spre surprinderea mea, m-a făcut să fiu foarte interesat, și anume credința. Rămas fără bani de chirie, Andi este nevoit să părăsească garsoniera unde stătea și astfel ajunge la un fost coleg de facultate, care acum s-a pocăit și care îl trimite la Set, prezbiterul lăcașului unde fusese pentru a scrie un reportaj. Un om cu suflet mare fiind, Set îl primește la el iar Andi se lovește de un aspect față de care el are destul de multe dubii: credința.

Datorită lui Set, Andi observă faptul că pocăiții nu sunt chiar atât de răi precum se spune în societate ci sunt chiar de treabă, în ciuda faptului că îi face nebuni deseori. Totuși, în ciuda faptului că pare uneori să admire credința lui Set, Andi nu se gândește să se convertească la religia celui care l-a primit în casă atunci când a rămas pe drumuri.

Recunosc că, prezentându-ni-se atât de multe scene cu grupul lui Set, am devenit cel puțin curios să cunosc și alte religii, să văd cât de diferite sunt și ce principii diferite au spre deosebire de religia mea.

Cum să uiți o femeie – păreri și concluzii

Așadar, Cum să uiți o femeie de Dan Lungu este o lectură mai mult decât plăcută, care ne prezintă încercarea unui tip obișnuit de a trece peste o despărțire cauzată de un motiv neștiut, văzându-se nevoit să își vadă în continuare de viața sa chiar dacă evenimentul în sine l-a marcat vizibil. Și totuși, am apreciat la Andi faptul că într-un final a reușit să învingă această bătălie cu fantoma celei care până nu demult îi fusese iubită.