Invitație la vals, de Mihail Drumeș

Am auzit de Invitație de la vals de foarte multe ori și tot de foarte multe ori mi s-a și recomandat. Însă probabil că nu o citeam dacă în urmă cu câteva zile nu aș fi citit Cazul Magheru, doar că trebuie să fiu sincer și să recunosc că nu am regretat faptul că am început o carte de dragoste.

De regulă nu prea citesc cărți care fac parte din acest gen, dar mai fac și excepții din când în când. Iar invitație la vals, de Mihail Drumeș, a fost desigur una tare plăcută.

Invitație la vals, de Mihail Drumeș – Recenzie

După ce am terminat lectura cărții m-am întrebat de ce oare nu se studiază Drumeș prin școli – iar dacă se întâmplă acest lucru, vă rog să-mi spuneți. Iar asta pentru că are un stil plăcut, care te motivează să tot vrei să citești și alte scrieri semnate de el.

Romanul începe cu personajul masculin, Tudor Petrican, un tip care joacă fetele pe degete, cu succes la școală și care privește viața mai mult ca pe un joc.

Cea care-i dă însă jocul peste cap este Mihaela, care la început reprezintă pentru Tudor numai o simplă provocare, acesta încercând să o cucerească, iar ea lăsându-se cu mult mai greu în brațele sale față de celelalte iubite pe care le-a cucerit până acum.

Iar în încercarea cumplită de a o cuceri pe Mihaela, se pare ca Tudor este cel care se lasă cucerit, într-un final acesta îndrăgostindu-se de cea care pentru început nu era decât o simplă provocare pentru el.

Asistăm apoi la o frumoasă poveste de dragoste, în care romantismul atinge probabil cele mai înalte culmi, dar și o la o poveste care vine cu multe situații imprevizibile, situații care probabil că m-au făcut să trag tare să termin lectura acestei cărți.

În definitiv ce e dragostea decît o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, îți pierde fragezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele.

Pe lângă acțiune, Invitație la vals, de Mihail Drumeș este o carte despre iubire și despre romantism, cu o mulțime de paragrafe de subliniat și de memorat pe undeva.

Dragostea e foamea de femie unică, și dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să nu-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămînd, iată secretul lui Polichinelle care ține iubirea proaspătă.

Iar astfel de citate ar mai fi multe, care te fac să zâmbești cumva și să rămâi pe gânduri.

Concluzii

Și totuși, Invitație la vals nu este doar un simplu roman de dragoste. Este și un roman despre orgolii, despre caractere puternice care, mânate de puterea orgoliului, reușesc să ajungă în fruntea societății, să atingă succesul într-un timp foarte scurt, doar pentru a răzbuna un eșec în dragoste.

Desigur, vedem și cum puterea iubirii îl schimbă pe Tudor care, dacă înainte mergea la întâlniri cu 15 minute mai târziu, doar pentru a se lăsa așteptat, iubirea îl face să vină cu o oră mai devreme la o întâlnire.