Personaje pe care mi-ar plăcea să le întâlnesc

Uneori, în timp ce mă pierd printre rânduri, iau o pauză și, impresionată de tot ceea ce se petrece în volum, visez… Am visat întotdeauna să pot să pășesc dincolo de cortina cuvintelor, să pot să prind de mână autorul și, la o cafea, să vorbim despre ce mai scrie, ce mai crede… Dar nimic nu a fost mai dorit de mine decât șansa de a cunoaște ființele de hârtie, de a le întâlni și de a mă împrieteni cu varianta lor reală. Mi-am dorit, îmi doresc și o să continui să o fac atât timp cât voi citi.

Și, pentru că în fiecare lectură parcursă am descoperit câte un personaj care a stârnit această dorință de a-l cunoaște, modestul meu articol se va rezuma la patru personaje, cunoscute de mine în trei etape diferite ale, până acum, scurtei mele existențe. Personaje care m-au învățat atât de multe lucruri prin prisma propriului destin și pe care mi-aș dori să am ocazia de a le privi în ochi, de a le vorbi, de a le interoga…

Unul dintre personajele pe care le-am iubit cel mai mult în copilărie a fost Rémi, personajul din „Singur pe lume”, creat de Hector Malot, un personaj care, de altfel, m-a impresionat pe atunci, pe de-o parte, pentru că era orfan și toată viața lui suferă de acest complex, iar, pe de altă parte, pentru că în pofida lipsei familiei, dovedește ambiție, curaj, mărinimie, valori primordiale unui om de valoare. De ce îmi doresc să îl întâlnesc pe acest minunat băiețel?Poate pentru că pe când eram copil, din pricina milei pe care i-o purtam, visam mereu să îl văd și să îl încurajez, să îl conving că eforturile lui și toată suferința vor fi răsplătite și că nu trebuie să renunțe la idealul său. Mult timp, personajul lui Malot a fost un exemplu pentru mine și m-a învățat, într-un fel sau altul, să fiu mai buna și să apreciez cu adevărat ceea ce am. Cu siguranță, această carte a avut un impact puternic asupra mea…Mi-ar plăcea să vorbesc cu Rémi, să îl asigur de toată afecțiunea și sprijinul meu și, de ce nu, să îi ascult povestea de dincolo de sfârșitul imaginat de Malot. Pentru cei care nu știu, romanul are și o continuare, „În familie”, la fel de emoționantă.

Cum cei care mă cunosc se așteaptă, probabil, personajul care m-a marcat cel mai mult și care ocupă în inima mea un loc aparte este Micul Prinț, din cartea cu același nume a lui Antoine de Saint-Exupéry. Cum aș putea, deci, să nu îl includ în lista personajelor pe care îmi doresc să le întâlnesc? Motivele sunt numeroase. Cred că o întâlnire a mea cu acest minunat personaj ar fi, dincolo de un amplu efort, din partea mea, de a-i explica lumea materiala în care trăiesc, dar pe care el o respinge, o lecție de viață pe care nu știu dacă el ar realiza că mi-o oferă. Micului Prinț i-aș adresa doar trei întrebări, care m-au măcinat încă de când l-am descoperit între coperte: cum a ajuns pe mica lui planetă, unde este familia sa și, mai ales, în ce/ cine crede?  În rest, l-aș lăsa să se manifeste, pentru că nu este nevoie să îl întrebi nimic…Micul Prinț vorbește fără a rosti. Simpla sa prezență, existență, simplul mod de a fi, inocența, înțelepciunea cu care vine la pachet, toate acestea vorbesc pentru el! Dacă întâlnirea cu el în sfera livrescului a avut un impact atât de mare asupra mea, sunt sigură că, în realitate, proporțiile ar fi covârșitoare, în sensul pozitiv, pentru că văd o astfel de întâmplare drept una dintre acelea care îți schimbă radical traseul în viață.

Ultimele, dar nu cele din urmă personaje sunt Narcis și Gură-de-Aur din romanul lui H.Hesse, un autor pe care îl iubesc pentru stilul meticulos de scriere, atât de frumos conceput, cu atât de multe detalii și tablouri care te fac să te simți ca și când ai fi parte a acelei lumi. Personaje aflate în antiteză, întrucât unul se lasă ghidat de spirit, de credință, iar celălalt de plăcerile trupești, cei doi realizează, prin îmbinarea destinelor și a concepțiilor, un adevărat sistem filosofic. Cred cu tărie că o întâlnire cu ei ar fi o dezbatere pe tema „rațiune și simțire”, din care aș avea atât de multe de câștigat, de învățat! De asemenea, deși neobișnuită, m-ar învăța, ca și în cazul Micului Prinț, lucruri esențiale cu privire la existență și la valorile primordiale, oferindu-mi șansa de a aborda din două perspective opuse problema parcursului prin viață și a principiilor pe baza cărora se realizează drumul spre desăvârșire.

Nu știu dacă peste zeci sau sute de ani personajele vor prinde cumva contur real, astfel încât dorința mea să se împlinească. Până atunci, le voi vizita de fiecare dată când dorul de ele mă acaparează, în lumea lor, în lumea cuvintelor și voi continua să descopăr alte suflete de hârtie care vor stârni în mine aceeași dorință. Ce personaje v-ar plăcea să întâlniți și ce impact credeți că ar avea asupra voastră?