Recenzie Prea multă fericire – Alice Munro

În urma unei colaborări cu Editura Litera am primit posibilitatea de a alege trei cărți tipărite de editura lor. Printre cele trei s-a aflat și cartea Prea multă fericire de Alice Munro, aleasă la recomandarea unei prietene dar și influențat fiind de faptul că a câștigat Premiul Nobel în anul 2013.

Prea multă fericire de Alice Munro este o carte cu proză scurtă, prima carte citită de mine de acest tip. Totuși, fiind prima carte de proză scurtă a fost mai greu să îi fac recenzia decât să o citesc. Voi încerca însă în rândurile ce urmează să vorbesc despre cartea numită Prea multă fericire.

În cele aproximativ 380 de pagini sunt cuprinse 9 povestioare cu titluri mai mult sau mai puțin sugestive: Dimensiuni, Ficțiune, Pe culmea Wenlock, Râpe-Adânci, Radicali Liberi, Chipul, Unele Femei, Joacă de copii, Lemn și Prea multă fericire. Acestea sunt povești total diferite neavând în comun decât finalurile neașteptate cu o tentă de tristețe.

Scriitoarea a abordat un stil destul de interesant. În ciuda faptului că alege să ne prezinte detalii total nesemnificative care nu influențează cu nimic firul povestirii, acestea reușesc să îți atragă atenția într-un anumit mod astfel încât să continui să citești, curios fiind ce se întâmplă până la final. De asemenea unul din lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la această carte au fost finalurile care uneori erau surprinzătoare iar uneori anticipative.

Ultima poveste, care oferă și titlul cărții, este inspirată dintr-o poveste reală având-o ca personaj central pe Sofia Kovalevski, o matematiciană ce se îndrăgostește de Maksim, un bărbat din Rusia care poartă același nume ca al Sofiei: Kovalevski. Aceștia doi au o poveste de dragoste care însă întâmpină diferite probleme datorită faptului că fiecare aveau un job de care erau foarte atrași.

Totuși această carte m-a lăsat puțin pe gânduri. În spatele acestor povestioare aparent inocente și fără vreo intenție rea, stă ideea că fiecare persoană are o soartă pe care nu o poate ști nimeni dinainte. Mai exact, autoarea prezintă întorsăturile care pot apărea într-o familie total obișnuită. Astfel un tânăr decide brusc să plece de acasă fără să mai ia legătura cu părinții, un soț își ucide copii iar o soție încântătoare devine brusc fără chef de viață. Pe scurt, totul este posibil și nu putem ști niciodată ce se va întâmpla a doua zi.

Nu am știut ce citate reprezentative să aleg așa că aceasta este și prima recenzie în care nu voi folosi niciun citat.