Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Considerată de mulți cititori o capodoperă, recunosc că eram atras de ceva timp de cartea intitulată …Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee, pe care însă abia acum am reușit să o citesc. Recunosc că nici o vreo altă carte scrisă de Harper Lee nu am citit până acum, însă am văzut că nici nu a publicat foarte multe. Ori cel puțin nu au fost traduse la noi.

Există însă și continuarea acestui roman și cu siguranță voi dori să citesc și acel roman. Mai exact, al doilea roman se numește Du-te și pune un străjer.

…Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee – recenzie

Revin însă la romanul intitulat …Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee. Am citit despre el că ar face parte din lectura obligatorie a elevilor americani și, sincer să fiu, sunt uimit că au la dispoziție așa cărți bune. Cred că dacă în liceu m-aș fi întâlnit mai des cu astfel de cărți, acum m-aș putea mândri cu un număr mai mare de cărți citite.

Romanul lui Harper Lee îi are în centru pe copii lui Atticus Finch, Scout și Jem, iar pe timp de vară și pe prietenul lor Dill. Pe lângă micile lor aventuri pe care le au zi de zi, Scout și Jem se văd la un moment dat nevoiți să se confrunte cu o situație destul de dificilă pentru niște copii. Mai exact, Atticus este numit în ipostaza de avocat al apărării pentru Tom, un bărbat de culoare care este acuzat că ar fi violat o tânără albă.

Într-o perioadă când rasismul și discriminarea sunt cele mai bune cuvinte pe care le putem folosi pentru a o descrie, întreg orășelul îl critică pe Atticus pentru faptul că îl apără pe Jem. Iar după cum se întâmplă și astăzi, copiii au la rândul lor de suferit jigniri și reproșuri atât din partea celorlalți copii de la școală, cât și din partea adulților.

Concluzii

Ceea cea mi-a plăcut mult la acest roman a fost chiar personajul Atticus, un tată model care – deși a rămas fără soție cu mult timp în urmă – reușește să le ofere o educație foarte bună copiilor săi. Pe scurt, îi învață să fie oameni, o lecție care din păcate nu era oferită și la școală, acolo unde rasismul este prezent la fel de mult ca în societate. De asemenea, acesta face tot posibilul să fie corect și să nu ascundă realitatea de ochii celor mici, astfel încât să poată vedea societatea atât cu bune, cât și cu rele.

Pe tot parcursul romanului ne sunt prezentate mai multe defecte ale societății dar și ale justiției care ar trebui să fie egală, indiferent de persoana acuzată.

Titlul a fost desprins dintr-un paragraf în care Atticus îl îndeamnă să tragă în cutii de conserve (după ce au primit cadoul de Crăciun ce constă în două puști cu aer comprimat), deoarece e păcat …Să ucizi o pasăre cântătoare. Și poate că nu mă pricep prea bine la interpretat, însă cred că face trimitere la inocența celor doi și nu numai. E păcat ca niște aspecte precum rasismul să afecteze liniștea și pacea dintr-un orășel și dintr-o comunitate atât de restrânsă.

De asemenea, mi s-a părut o ironie tristă faptul că unii criticau actele de rasism ale lui Hitler împotriva evreilor, în timp ce ei la rândul lor erau rasiști cu persoanele de culoare.

Așadar, deși mi-am propus să citesc mai mult anul acesta, și probabil că voi citi în general tot numai beletristică, cred că …Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee, va fi în topul cărților citite în 2017. În final, țin să mulțumesc librăriei Libris pentru acest roman care mi-a plăcut atât de mult.

Comandă cartea ...Să ucizi o pasăre cântătoare de pe Libris