Codul lui Da Vinci – Dan Brown

Îmi place să citesc romane polițiste. Acesta a fost probabil unul din motivele principale pentru care am ales să citesc Codul lui Da Vinci. De asemenea citisem un articol în care romanul lui Dan Brown era considerată lectură obligatorie. Astfel atunci când am găsit o reducere atractivă am comandat varianta de buzunar.

Recenzie Codul lui Da Vinci – Dan Brown

Îmi place cum scrie Dan Brown deoarece reușește să creeze atâta suspans încât nu poți dormi noaptea deoarece te întrebi ce se va întâmpla mai departe. Astfel dacă prima jumătate a cărții am citit-o mai încet, a doua jumătate am citit-o într-o singură zi fără să fac vreo pauză. Dan Brown este un scriitor foarte cunoscut – părerea mea – așa că nu pot spune despre el decât faptul că este un autor foarte inteligent.

Ediția de buzunar are un număr de 105 înșirate pe 506 pagini. Totuși nu este o carte grea de citit mai ales pentru faptul că întinderile sale nu sunt prea mari, cartea mea fiind o ediție de buzunar. De asemenea stilul lui Dan Brown te influențează să citești această carte cât mai repede posibil deoarece te face să fii curios.

Codul lui Da Vinci are un început tipic romanelor polițiste. Mai exact cu un personaj care este ucis pentru ca mai apoi pe parcursul romanului crima să fie subiectul principal al firului epic.

„Arma bubui și custodele simți o arsură când glonțul îi pătrunse în stomac. Căzu cu fața în jos… chircindu-se de durere. Cu mișcări încete, se rostogoli și își privi atacatorul printre gratii.

Pistolul era îndreptat spre capul său.”

De aici începe toată acțiunea. Personajul principal Robert Langdon este chemat la locul crimei neștiind ce avea să îl aștepte. Acesta devine principalul suspect al crimei, fiind personajul cu care decedatul urma să aibă o întâlnire. Datorită acestui fapt, întregul roman devine o adevărată urmărire în care persoana căutată este nevinovatul Robert.

Cu toate că este urmărit de către poliție, acesta reușește să evadeze și pe lângă faptul că aleargă să nu fie prins de către poliție acesta Robert încearcă să dezlege și misteriosul caz în care a fost implicat chiar din dorința victimei. Mai mult decât atât victima se dovedește a fi foarte înțeleaptă deoarece fiecare indiciu pe care l-a lăsat în urma sa este sub forma unor simboluri greu de rezolvat, însă nu imposibil. Robert se dovedește a fi un expert al simbolisticii, motiv pentru care victima a dorit să îl implice în dezlegarea crimei.

Astfel întregul roman se învârte în jurul simbolurilor foarte înțelept concepute și în dorința lui Robert și a Sophiei, al doilea personaj principal al acestui roman.

„În acea clipă, Langdon zări o vagă licărire purpurie pe plexiglasul protector din fața tabloului. Prinzând mâna lui Sophie, dirijă fasciculul de lumină direct spre Mona Lisa.

Amândoi încremeniră.

Pe plasticul transparent, șase cuvinte licăreau purpurii, suprapuse pe figura zâmbitoare a Giocondei.”

Așa se termină capitolul 26. Cum ai putea să te oprești aici când Robert Langdon și Sophie sunt aproape să afle unul dintre primele indicii lăsate de către bătrânul care tocmai a fost ucis?

Firul epic este marcat de către lupta dintre bine și rău precum și de dorința de a dezlega misterul. La fel ca în majoritatea romanelor polițiste și în Codul lui Da Vinci au loc evenimente bruște care creează întorsături de situație astfel încât cititorul să se afle într-o permanentă curiozitate.